„Fii diferit!” nu este un îndemn nou.

De fapt, el e vechi de când lumea. A fi diferit faţă de ceilalţi e un atu în lupta pentru supravieţuire. Unicitatea este o constantă a lumii vii. Cameleonul care îşi schimbă prigmentul pentru a se confunda cu mediul înconjurător rămâne, chiar şi în aceste împrejurări, o fiinţă unică. Natura sa diferită (faţă de celelalte specii, dar şi în interiorul speciei lui) îi dă dreptul la existenţă. Numai artefactele umane pot fi create în serie, după un şablon unic; viaţa nu generează forme de existenţă 100% identice.

Fiinţa umană însă este singura care a făcut din unicitatea sa nu numai raţiunea de existenţă, dar şi scopul vieţii ei. Trupurile noastre sunt cel mai evident criteriu de diferenţiere. Nici chiar gemenii unici nu seamănă până în cele mai mici detalii. Întreaga noastră dezvoltare psihică şi emoţională porneşte şi se clădeşte pe principiul diferenţei: de la cea mai mică vârstă, copilul înţelege că el este o fiinţă distinctă de mama lui, învaţă apoi că este diferit de ceilalţi membrii ai familiei, de copiii de vârsta lui, descoperă că aparţine unui sex sau altuia. Încearcă, între 3 şi 6 ani, să se identifice cu părintele de acelaşi sex, însă acest proces de identificare simbolică îl ajută să îşi descopere şi mai convingător propria unicitate. Înseşi conflictele cu părinţii, la vârsta adolescenţei, îi oferă încă un prilej de a se afirma ca fiinţă unică. Echilibrul nostru interior, la vârsta maturităţii, este construit pe acest criteriu al diferenţei de esenţă între ceea ce suntem noi şi ceea ce sunt toţi ceilalţi. Identitatea noastră e alcătuită din ceea ce împărtăşim cu semenii noştri dar, mai cu seamă, din ceea ce ne diferenţiază de ei. Ne justificăm propria existenţă, anii petrecuţi pe pământ, prin ceea ce ne conturează unicitatea. Faptul că existenţa noastră reprezintă plusvaloare la existenţa generală ne dă sentimentul că nu am trăit degeaba.

Nevoia de a fi diferit reprezintă, deci, o componentă naturală a fiinţei noastre. Zoon politikon – animal social - omul s-a îndepărtat însă din ce în ce mai mult de natură. Astăzi, viaţa celor mai mulţi dintre noi este înconjurată de artificial şi se structurează după tipare artificiale. În sine, acesta nu este un lucru rău sau bun; însă, pe măsură ce societatea umană se îndepărtează tot mai mult de natură şi de ceea ce era natural pentru om, constatăm că fiinţa umană pare din ce în ce mai scindată, mai dezorientată, mai lipsită de repere.

Trăim într-o lume din ce în ce mai complicată, în care nevoile umane de bază, aşa cum le ştiam de la începutul istoriei noastre, se restructurează fundamental. Mult timp, satisfacerea acestor nevoi (fiziologice, de siguranţă, afective/de apartenenţă, respectul de sine şi al celorlalţi, cele de auto-actualizare – după clasica priamidă a nevoilor a lui Maslow) avea drept consecinţă găsirea unei oarecare stări de echilibru interior, pe care mulţi ar putea-o numi fericire, dacă fericirea nu ar fi ceva prin excelenţă subiectiv. Astăzi, satisfacerea unei nevoi creează o alta, dorinţele sunt receptate ca nevoi, se creează chiar noi nevoi, din raţiuni dintre cele mai diferite (de marketing, consumiste etc.). Suntem prinşi într-un cerc vicios al neputinţei de a ne simţi vreodată satisfăcuţi în cerinţele noastre din ce în ce mai exigente. Omul contemporan vrea mai mult, mai bine, mai performant, mai impresionant, „mai extraordinar”. E un mecansim al progresului, s-ar spune, însă astfel ne trezim confruntaţi cu angoasa certitudinii că niciodată nu vom putea spune „da, sunt mulţumit cu ceea ce sunt şi ce am. Astăzi, acum, aici sunt fericit.”

De fapt, fiinţa umană nu poate fi redusă, în esenţă, la imaginea poleită pe care i-o oferă lumea contemporană (posesiuni materiale satisfăcătoare, o imagine despre sine ca luptător pentru afirmare şi succes cu orice preţ, adoptarea de mode şi trenduri trecătoare ş.a.m.d.). Fericirea e dincolo de lucruri şi imagini perisabile; ea poate sta deopotrivă într-un palat şi în cel mai mizer adăpost: "I could be bounded in a nutshell and count myself a king of infinite space", spunea nefericitul prinţ Hamlet.

Am simţit cu toţii, de multe ori, că societatea noastră contemporană tinde să neglijeze diferenţele între indivizi, să îi încadreze în tipare convenabile, să le impună modele de viaţă şi de gândire fabricate în serie, să îi trateze unitar, să le înăbuşe unicitatea. Cum putem spera să schimbăm acest lucru? Îndrăznind să ne asumăm unicitatea, să fim diferiţi.

Acest site (alături de toate manifestările Programului Internaţional Be Different for a Different World) doreşte să inspire pe oricine ajunge mai mult sau mai puţin întâmplător să citească aceste rânduri la descoperirea, acceptarea şi cultivarea diferenţelor – din propria fiinţă şi din ceilalţi – şi la afirmarea liberă a propriei unicităţi. Credem că lumea poate fi schimbată şi că merităm, cu toţii, o schimbare în bine. Credem, de asemenea, că transformarea lumii începe cu transformarea personală, a fiecăruia dintre noi.

Îndrăzneşte, deci, să fii diferit!

Nu încerca să fii diferit după o reţetă dată! A fi diferit înseamnă a fi tu însuţi în sensul actualizării întregului potenţial al fiinţei tale. Fii diferit fiind tot ceea ce poţi fi şi nimic mai puţin!

„Fii diferit!” e un îndemn care încearcă să te inspire să faci primul pas pe drumul către propria fiinţă, către adevărul tău unic. E invitaţia de a porni în extraordinara aventură a descoperirii de sine şi a afirmării unicităţii tale. A fi tu însuţi nu înseamnă să te mulţumeşti cu ceea ce eşti atunci când te conformezi unui model dat, atunci când existenţa ta copiază tipare cu mai multă sau mai puţină notorietate. Fii tu însuţi, fii diferit încercând să te cunoşti cât mai bine. Cu sinceritate, cu luciditate, luptându-te cu orgoliul, cu egoismul, cu ideile pe care ţi le-ai făcut despre propria persoană. Află ce te face puternic, află care îţi sunt slăbiciunile, descoperă-ţi talentele sau abilităţile, înfruntă-ţi părţile întunecate. Toate aceste lucruri îţi determină natura unică. Recunoaşte-le, acceptă-le şi vei putea accepta mai uşor diferenţa din semenii tăi.

Iubeşte-ţi diferenţele! „Totul curge”, clipa care a trecut nu va mai reveni niciodată. Pentru că eşti o fiinţă supusă timpului, tot ce erai cu o zi în urmă e într-o oarecare măsură diferit de ce eşti astăzi. Acceptă aceste diferenţe în propria fiinţă, iubeşte-ţi diferenţele, pentru a întâmpina cu iubire şi diferenţele din celălalt. Va fi uşor, astfel, de înţeles cât de asemănători suntem prin acest principiu al diferenţei care se află în toţi deopotrivă. Pentru că toţi suntem creaţia unei surse unice, care ne-a plăsmuit plantând înlăuntrul nostru acelaşi germene al unicităţii.

Gândeşte diferit! Renunţă, în primă instanţă, să nutreşti aşteptări nefondate faţă de ceilalţi. Acţionează adoptând o gândire şi o atitudine responsabile faţă de propria viaţă şi faţă de existenţa noastră comună.

Fii conectat cu propria persoană! Această conexiune ajută la accesarea adevărului profund al fiinţei noastre. Cunoaşterea de sine înseamnă descoperirea resurselor interioare şi a darurilor pe care fiecare le-a primit de la naştere. Dar a te conecta cu propria fiinţă înseamnă valorizarea acestor daruri într-o manieră unică, personală.

Îndrăzneşte tu să-ţi schimbi viaţa, fii tu inspiraţie pentru cei din jur şi astfel întreaga lume va deveni diferită! Dacă, treptat, cât mai mulţi dintre noi ar încerca să adopte această perspectivă asupra realităţii şi a relaţiilor interumane, putem spera că lumea întreagă se va schimba, că vom putea trăi într-o lume diferită. O lume construită pe alte principii, precum cel al iubirii, al compasiunii şi al uniunii în acceptarea şi încurajarea diferenţelor.

Cum putem acţiona, ca cetăţeni ai acestei lumi diferite? Dăruind mereu, necondiţionat, fără a ne conduce după principiul vechi al lui „dă şi ţi se va da”. Eliberaţi de povara recompensei şi a obligaţiei, de-abia atunci vom şti să ne bucurăm cu adevărat de ceea ce primim. Dăruind mereu, chiar din ceea ce nu avem, vom dobândi şi noi acelaşi lucru: dând curaj altora, vom prinde şi noi curaj, dând mângâiere, o vom primi şi noi, dând cu generozitate, vom ajunge să fim generoşi.

Învaţă să ceri şi să primeşti în dar, acceptând că vei primi mereu ceea ce e bine pentru tine, nu neapărat ceea ce ai cerut. Mulţi confundă acest principiu cu o concepţie oarecum magică asupra existenţei noastre. Totul e însă explicabil dacă nu îl excludem din ecuaţie pe Dumnezeu. „Cere şi ţi se va da.” Învaţă însă să accepţi ce ţi se dă. Învaţă din lecţiile pe care ţi le oferă viaţa şi fă din acestea tot atâtea ocazii de a te cunoaşte mai bine şi de a încerca să-ţi schimbi viaţa.

Iubeşte această putere de a fi diferit! Nu adoptarea unui model de viaţă îţi poate aduce echilibrul şi pacea interioară. Poate că fericirea e de căutat în încercările pe care le facem permanent, de-a lungul vieţii, de a ne descoperi şi de a ne afirma unicitatea şi în strădania permanentă de a schimba lumea acceptându-i şi iubindu-i pe ceilalţi.

Fii diferit pentru o lume diferită!