În anul 2013, cu prilejul alegerii unui judecător pentru Curtea Supremă a Statelor Unite ale Americii, fostul preşedinte Obama a amintit un termen foarte important: acela de empatie. Despre empatie a vorbit, amintind criteriul impus de preşedinte, şi Daniel Goleman, autorul celei mai cunoscute cărţi despre inteligenţa emoţională.

Dar ce este empatia? Reducând foarte mult, putem spune că această constă, în esenţă, în capacitatea de a te pune în locul celuilalt şi de a îl înţelege, astfel, mai bine. Daniel Goleman spune că există trei tipuri de empatie:

  • cognitivă,
  • emoţională,
  • interesul empatic.

Empatia cognitivă este cea care ne ajută să înţelegem cum gândesc ceilalţi; le putem înţelege punctul de vedere. Cea emoţională ne permite să experimentăm sentimentele interlocutorului, fără ca aceasta să însemne, automat, că vom fi şi capabili de a manifesta compasiune faţă de acesta.

Interesul empatic reuneşte, oarecum, abilităţile celorlalte tipuri şi adaugă la acestea compasiunea şi, în plus, dorinţa de a trece la acţiune şi a oferi ajutor persoanei din faţa noastră. 

Pentru o relaţie armonioasă cu clientul său, un Avocat Diferit trebuie să demonstreze, pe de o parte, că deţine toate acele cunoştinţe de specialitate necesare pentru soluţionarea cazurilor cu care se confruntă. Însă, dincolo de aceasta, trebuie să arate şi faptul că înţelege punctul de vedere al clientului său, felul specific în care omul din faţa sa abordează problema cu care se confruntă. Iar asta ţine de empatia cognitivă.

Am citit, deunăzi, câteva mărturii ale unui avocat de succes din California. El spunea că a reprezentat la un moment dat un jucător de fotbal care fusese grav rănit într-un accident de maşină. După o primă discuţie cu clientul, şi-a dat seama că omul nu avea habar de termenii legali sau de cum se desfăşoară un proces. De aceea s-a străduit să îi arate, într-un limbaj familiar acestuia, că înţelege cazul lui.   

Nu suntem o colecţie de experienţe acumulate în anii de existenţă pe această lume. Suntem trup şi suflet, spirit şi materie; ceea ce suntem, la oricare moment din viaţa noastră, este şi o rezultantă a tuturor emoţiilor şi sentimentelor cu care am întâmpinat evenimentele mai mici sau mai mari din viaţa noastră. De aceea, stă în natura umană să caute, în comunicarea cu semenii, ceva mai mult decât un simplu schimb de experienţe personale. Capacitatea de empatie emoţională ne poate fi extrem de utilă în orice context al vieţii şi, deci, şi în viaţa noastră profesională. Cu atât mai mult cu cât lucrăm cu oamenii, alături de oameni şi pentru oameni. Abilitatea de a resimţi sentimentele cu care interlocutorul nostru s-a confruntat sau se mai confruntă încă este foarte importantă în munca avocatului. De multe ori, se poate dovedi cheia de descifrare a multor atitudini şi acţiuni ale clienţilor noştri.

Mitch Jackson, avocatul amintit mai sus, a înţeles că fotbalistul care îi era client nu era familiarizat cu termenii legali. De aceea, pentru a îl face să înţeleagă toate aspectele procesului său, a încercat să îi explice acestuia cazul în termeni sportivi, folosind metafore luate din terminologia fotbalului american.   

Credem, însă, că un Avocat Diferit, un avocat care vrea să facă diferenţa în profesia sa, dar şi în lumea în care trăieşte, va trece dincolo de aceşti paşi şi va căuta să îşi dezvolte ceea ce Daniel Goleman numeşteinteresul empatic. A înţelege un punct diferit de vedere asupra faptelor concrete şi a experimenta sentimentele interlocutorului faţă de aceste fapte constituie, deja, o etapă superioară simplului schimb de relatări asupra unei speţe sau a alteia. Însă avem convingerea că un avocat poate mai mult decât atât. Că el poate fi, într-adevăr, „Mai mult decât un avocat” https://godfl.com/products/mai-mult-decat-un-avocat. De aceea, va lucra în primul rând asupra propriei persoane spre a dezvolta această capacitate de a reuşi să se pună cu adevărat în locul persoanei care îi cere ajutorul şi de a încerca, totodată, să îl ajute, cu toată fiinţa sa.

Avocatul din America despre care am vorbit a reuşit să vorbească pe limba clientului său, asigurându-l că a fost înţeles. Mai mult, a reuşit să îl facă pe acesta să vadă tot procesul în care urmă să fie implicat ca pe un meci de fotbal; a folosit, deci, din plin, latura emoţională a clientului său, determinându-l să se implice puternic şi la nivel afectiv. Iată o situaţie în care protagonistul s-a putut dovedi mai mult decât un avocat. Pentru că a ştiut să manifeste compasiune şi a pus acest sentiment în slujba clientului său, căruia i-a asigurat câştigul de cauză.

 

Sigur te-ai confruntat, de-a lungul carierei, cu cel puţin o situaţie în care a fost nevoie să te pui în locul clientului tău, să manifeşti empatie. Ne-ar plăcea să împărtăşeşti cu noi câteva astfel de momente.